uite

 vezi ce frumos dorm codri
 de aceea
 să nu mai suni
 nu mai trage în șoapte crengile
 umede
 știu iubite
 neliniști din peșteri reci
 ne lipesc arderi de ochi
 
 mă privești
 te dor
 împărțim tăcerea în porții de valuri
 simți 
 simt
 durerea zbaterilor sterile
 este așa aproape încât îi deslușesc culoarea
 tânguirea
 
 o mie de cuvinte
 nu-i pot reda adâncurile 
 stăpâna întrebării
 - unde greșesc?-
 
 acum știu
 adori puritatea albului
 singurătatea lebedei
 și mai ales
 minunea existenței din somnul codrilor
 doar aici
 te poți juca de-a Dumnezeu
 
 te prefaci
 
 privesc