dimineaţa
nu mai caut fărâme de aripi
nici măcar în spatele casei în pădurea de salcâmi
unde a rămas mirosul şoaptei
cu paşii orbi de aşteptări
rămân aici
să văd cum frunzele se fac râuri
seara
prin cenuşă
mă uit în oglindă
văd chipul urmei tale
lins până la os de molii vampir
stai, stai lângă mine,
să vezi ce rece este rugina nopţii
aş putea
să-i împrumut sărutul
dar
mi frică de tăcere
ştiu
drumul ei mă va ademeni în somn
în pădure
piatra rămâne dezgolită
poate
schimbă culoarea
pot decide
doar insinuind
moartea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu