depărtează amurgul serii
timidă
strivesc temerile din priviri
mai pun un unu pe frunza încolțită
...ai grijă
nu atinge nisipul
nu vreau să-mi umple plămânii
cerul
respiră în vârful peniței
desenez
albul gestului tandru
mângâie conturul
suspinul
cu mâna întinsă a lui Proteus
sărută nou-născutul muzei
pentru a-mi potoli setea
setea de-a dansa
verdele frunzei
cade peste buzele sărate ale clipei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu