sărutul, dezlegat la ochi
nu mai vrea aşteptare
revine cu braţele întinse
împinge norul
deschide uşa grea
trage draperiile
face primul pas
îi simt tremurul
pe pervazul alb al odăii
demonii care urcă şi coboară
trezesc foamea
duminica se aşază
între stâlpii dorinţei
acum ştiu
pe zâmbetul tău
clădesc viaţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu