. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 11 iulie 2015

orfană

de zâmbet sunt pierdută
acele tăcerii răsar în privire
în drumul ei rebel ceaţa îmi umple golul trupului
puţine lucruri sunt mai gri
 ca distanţa dintre două umbre de murmur şi nămol
unde mai caut urme
sunt o mie de posibilităţi

de ce adun în călimară doar odaile reci
de unde plecai fără să atingi cu palma pereţii de piatră
de ce pasul se afundă până-n gât în nisipul fierbinte
strâng în pumn întrebările, mă aşez lângă lac şi cânt din flaut
timpului îi cer să-şi scuture secundele în sens invers
destinul să-mi dea socoteală
de ce
sau poate am uitat eu să-mi deschid buzele
la răscruce

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu