Odată

 în spatele casei în pădurea de salcâmi
 așezam tot cenușiul în crengi
 ca gingășia florilor să scoată fiecare nor
 din buzunare
 
 odată…
 
 acum pădurea e aceeași
 doar cenușiul este mai subțire
 … de foame
 din inima rămasă 
 după ultima grindină trimisă de tine
 nu mai vreau nici măcar corbii să se înfrupte
 îi caut un loc printre petale
 să nu-i pierd ultima bătaie
 
 acum ești mulțumit
 nici măcar nu-ți dai seama 
 că ești îmbrăcat în negru
 
 … nu te apropia
 nici măcar cu privirea 
 nu vreau să știu cărările pe unde pașii au valsat povești
 pagini scrise cu broderie aurie
 sunt ale mele
 tu
 doar tu
 vedea-i inima cum crește în pădure
 o poveste cu zâne
 inorogi
 poezie
 
 doar eu
 auzi
 doar eu 
 am grijă ca ultima bătaie să fie
 buzele icoanei