dacă ating sau nu firul de iarbă
sau e lumina care s-a ascuns sub unghii
cert e că port în palmă liniștea fericirii
durerea ideii de a fi azi aici
... nu oricum
ci tandru
un zbor atât de perfect încât lacrimile voinței sapă munți
văi
pentru a cânta la flaut
tu doar întinde privirea iubirii
veșmânt îngerilor
tu doar acceptă în patul inimii
căldura pasului care te veghează
te mângâie
te iubește
deschide ușa poemului
care înflorește într-o mie de petale
o voce căruia i-au crescut aripi de zbor
o voce care înalță o linie dreaptă blândeței
scară dimineții
lumina arde…
… degetele văd ochii iubirii
nu pot fi uciși
auzi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu