câte ofrande aduc mărului
plantat în partea de răsărit a grădinii
împreună
mai arunc o privire dincolo de geam
cu speranța că va rămâne atârnată
cu a ta
împreună
așez pe ram ultima culoare din ochi
acum
sunt cenușie
…dar
nu eu sunt cenușie
timpul acesta din ieri
nerușinat
mai greu cu o inserare
încă mă trage de roșul din păr
tremurul buzelor
mai știe rugăciunea spusă
împreună
mărul se usucă
crengile întind brațele spre nord
nu mai știu de “împreună”
doar de ger arșiță și ploi
ochii i-a pierdut la intrare
doar auzul mai discerne
căderea frunzelor uscate
de
înmugurirea bobocilor
din celălalt anotimp
acum
albite
privirile și culorile
împodobesc copacul
doar
împreună
http://generatiainblugi.blogspot.ro/2012/09/nici-macar-nu-mai-stiu-de-belean-maria.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu