. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

sâmbătă, 11 iulie 2015

meditaţie

noaptea
nu mai are hotar
în cămaşa ei
destinul mă îmbracă
pe umeri duc
crucea grea de lemn

lacrima
se mai adânceşte
cu o înserare

înfloreşte lutul
singurătatea
cade la pamânt
ca un copac

încă
mai simt pe buze
sarea rănilor
deschid fereastra
să trec prin zăpadă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu