. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 11 iulie 2015

măriucă

zugrăvește odaia
 după fiecare sărut aprins
 uite 
 scrumul umple colțurile
 vocea bunicii mângâie 
 ridică marginile zâmbetului
 împletește cea mai frumoasă pâine
 resturile bunăstării 
 pitește-le sub lumina hainei 
 - aceasta va fi hrană lupului
 vezi
 acela alb care dă târcoale gardului pe coli
 unde semnele sună din barbă
 căutând primul psalm
 - nu-l văd buni
 este departe
 adierea liniștii aduce zburdălnicia pletei pe buze
 sărutul șterge ultima literă
 pana lebedei
 plutește lin pe masa ta de scris
 acum văd
 mă poți scrie
 
 fărâmiturile  
 topesc somnul atingerii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu