privirea îmi alunecă uşor
peste multe tentative de a păşi
imaginea toamnei a ceruit tot ce a avut mai bun
în buzunarul cusut cu atâta răbdare de vorbe înşelătoare
protector glasul mamei mă-nfăşoară
- să-ţi treacă visul dincolo de marginea frigului
cât timp îi ascult vocea
ştiu că pot dezlega neastâmpărul
nechezatul lui să-mi ude buzele fierbinţi
să-mi scuture nisipul de pe coapse
sâni
frunte
Sanda(vecina mea) stă pe băncuţa de la portiţă
privirea-i lucitoare prevesteşte ploi
nisipul nu are timp să i se aşeze în păr
pe faţa arămie sângele aşteaptă amurgul în bujori
poate este aiurea să cred că doar în ochii ei
se scaldă flori de iris
întorc privirea
imaginea să nu devină o obsesie
din rădăcini o să-mi împletesc propria melodie
în jurul macilor sângerii
în curcubeul plin cu apă
o rugăciune rănuită în genunchi de chinul urcuşului
se plânge de sete
ploaia măruntă îmi piaptănă părul auriu
tăcută binecuvântez jarul nou născut
- mam'
în ochi îmi cresc flori de iris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu