. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 11 iulie 2015

luna, doar o dată


Azi răsăritul
trece cu faţa spre mine,
 să mă poată vedea atârnată de îngrădiri…
 "O să fie bine" îmi mângâie părul arămiu.
 Știu,
 nu mă vezi că parte din lumina ta...

 Din patul meu, te văd mică...
 Oricât mă întind să-ţi simt mirosul,
 să-ţi ating perfecţiunea,
 minciuna bate din palme la poarta mare de abanos...
 Mă chircesc sub aşternutul rece,
 cu mânuţa pe faţă,
 închid ochii...
 Ce mult îmi doresc să alerg cu braţele întinse spre tine,
 să întind pe gresie tăişul cuvintelor de vină,
 să creşti mai mare, mai mare...
 
 Profit acum, cât noaptea umblă singură,
 să-mi pun condurii, rochia în falduri şi roşul viu pe buze,
să mă vezi parte din zori...
 Mica mea lume de sub cearşaf
 aude ce frumos cânţi...
 Aerul sculptat de flacără se face trup alb...
 Pot păşi oricând pe raza ta, prin geam,
 să încalc toate vorbele şuierate din mormântul rece
 de bătrâni,
 doar o dată, off...
 Pe urmă, cu un gest încetinit, îmbrac dulama,
şi o să strig în singurătatea curată a altarului,
 vreau toiagul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu