Iubite

să te întorci

nu plâng
cu picioarele pline de rouă
stau în pădurea de cuvinte nespuse

te strig

nu am ştiut
dacă ai nume
numai cu rasuflarea
poţi rupe sârmele ghimpate
numai cu lacrimi
poţi înveli mâinile
aburind
pecetea iubirii veşnice

aştept

cuvântul
zidit întors în vorbe flămânde
să-mi spună că sunt frumoasă
să nu mă sting

mi-am amintit

tu eşti adierea
care înclină firul de iarbă
din vasul de lut

mă-ntreb
când ai orbit iubite

***

publicată în Revista Fereastra, nr-59-60 ian-feb 2010