umbra
nu ne poate
atinge chipul
clopotul
nu mai bate
a însingurare
pulsează
zorile în noi
lumina
nu este
o incertitudine
petrece
treptele credinţei
sculptată-n crini
rupe zăvoare
temeri
cântă
din trupul meu
se adapă
numele nostru e
sărbătoare
în năvoadele iubirii
amintiri adunăm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu