. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 11 iulie 2015

încrederea

știu
 îmi vei spune că în portmoneul uzat 
 o ții fedeleș
 eu am pierdut- o peste gândul clipelor
 zilelor
 acum iau fiecare literă și o pipăi
 este albastră îmi vei spune
 îți spun așa de clar este imitație
 hmm
 florile albastre ale neghinei au rezistat ultimei brume
 mă întind pe covorul rece
 las gândurile să fredelească adâncuri
 înălțimi
 și culori de ce nu
 asa…
 să aflu brațele relativității 
 până unde privesc orizontul adevărului
 de ce
 mi-e frică să ating stindardul păcii
 din fiecare vers orfan
 
 vindecătorul colorează piatra
 nu este simplu
 la talcioc ochii privesc
 peste vestigii uitarea ară
 pe un colț rămâne scris în ebraică
 suntem zei din poemul albastru
 …suntem
 pe un alt colț
 descifrează
 încredere

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu