știu
îmi vei spune că în portmoneul uzat
o ții fedeleș
eu am pierdut- o peste gândul clipelor
zilelor
acum iau fiecare literă și o pipăi
este albastră îmi vei spune
îți spun așa de clar este imitație
hmm
florile albastre ale neghinei au rezistat ultimei brume
mă întind pe covorul rece
las gândurile să fredelească adâncuri
înălțimi
și culori de ce nu
asa…
să aflu brațele relativității
până unde privesc orizontul adevărului
de ce
mi-e frică să ating stindardul păcii
din fiecare vers orfan
vindecătorul colorează piatra
nu este simplu
la talcioc ochii privesc
peste vestigii uitarea ară
pe un colț rămâne scris în ebraică
suntem zei din poemul albastru
…suntem
pe un alt colț
descifrează
încredere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu