este așa de ciudat

când știu că mireasma sfârșitului e-așa aproape
 în singurătatea lor nădejdea o împart între ei
 da
 sunt vecinii mei
 anii le-au aplecat umerii
 de câteva zile câinii parcă ar număra stelele
 urletul lor te îngheață 
 tușa parcă mai senină azi ca ieri
 îmi mulțumește din privire pentru darul adus
 o vorba bună
 care mai spală din liniștea apăsătoare
 a ajuns să fie mai importantă ca farfuria de supă
 este temelia unui început
 restul unui sfârșit
 
 din când în când mai privește pe geam la frigul de afară
 la viața care se mai prinde frenetic de cele câteva pastile
 - maia
 eu văd tabloul sufletului tău
 văd ochii limpezi 
 …atât 
 atât rămâne din suflul vieții
 toți pașii să-ți treacă peste pragul ei
 
 pendului inimii bate în piept
 mica mea lume în câteva clipe cântărește nuanțele
 cu ce se deosebesc clipele ei de ale mele
 doar
 marginea prăpastiei îți poate controla lumina
 - tușă
 vrei să te piaptăn
 îi despletesc părul lung și-i cânt melodia preferată
 povești răsfirate printre fire netezesc drumuri
 pe un alt tărâm 
 sau poate nu
 două luminițe se joacă ștrengare
 într-o totală libertate de gândire 
 nu este doar o față a liniștii rară și caldă
 este egalitate de strălucire
 luminița ei nu este mai mare
 izvoare limpezi reflectă puritatea în frunze
 
 câte poate să învețe prin fiecare bătaie a cordului 
 idea de a fi

http://generatiainblugi.blogspot.ro/2013/01/este-asa-de-ciudat-de-maria-belean.html