. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 11 iulie 2015

Destin


Destinul pe care-l vreau
e lângă pasul tău,
cu mâna întinsă
aştept la colţ de stradă
lumina unei primăveri,
în muguri
fiorul doarme…

Destinul pe care-l am
e sclavul unei frunze efemere,
trăiesc în noapte
mai mult oarbă
adevărul care albeşte
atâtea orizonturi încurcate…

Pe coaste abrupte ţâşneşte râul,
caut fereastra şemineului,
cerşesc o scânteie să aprindă surâsul,
umbra are baston,
cocoaşa e grea...

În prag de noapte
porumbelul iese din palmă
cu ramul de măslin
semn că-ţi cer iertare,
primăvară!

***

publicaăt în Revista Literară Boema- ian 2011(anul III) Nr 1 (23)
publicaăt în Revista Fereastra, nr 57-58 noi-dec 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu