fără zâmbet
mă scufund în teama
de a nu cădea din cer
acele tăcerii răsar în
zăbrelele privirii
ceaţa
umple golul
puţine lucruri sunt mai gri
ca distanţa dintre două umbre
de murmur
de ce
adun în călimară doar odăile reci
de unde pleci fără să atingi pereţii de foc
de ce
pasul se afundă în nisipul fierbinte
strâng în pumn întrebările
timpului îi cer
să-şi scuture secundele în sens invers
să-mi dea socoteală
de ce
poate am uitat eu să-mi deschid
buzele
la răscruce de drumuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu