ce gust are azi neprevăzutul

După un somn agitat
gândul e nisip.

Ce gust are azi neprevăzutul?

Se-nfiripă o dorinţă,
pasul îşi schimbă faţa,
mă desprind de acest "eu",
zbaterile le împătur,
le pun în buzunarul din spate
şi, cu un gest încetinit,
trag pădurea spre mine.

E linişte...

Trosnetul vreascurilor,
invadează pacea...
Desfac braţele,
cuprind copac cu copac,
un sentiment de beatitudine,
mă face nemuritoare...
pentru o zi,
o clipă...

Desfac şevaletul, culorile, pensulele.

După noaptea ploioasă
liniştea e proaspătă,
fiorul unei seri albe inundă pădurea.
Desenez conturul
după care frunzele rănite privesc cu jind,
gândul aspru
îl ascund sub talpă.
Seara îşi întoarce privirea.
Liniştea a rămas imortalizată.

Acum ştiu:
neprevăzutul poate avea
gust de căpşună.