. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

sâmbătă, 11 iulie 2015

bătaia necontenită

la ușa fiecărui poem
 totala ei neatârnare față de timp spațiu și lumină
 o plasează la umbra pietrei
 când în fine îmi atinge brațul
 pare plecată în înălțimi unde nu o pot urma
 câteodată își răspândește lumina cu o bunăvoință albă
 încât ecoul se așază confortabil în suflet
 
 mă izolez de orice atingere
 intruziune
 să nu rămân legată de o respirație
 deși știu ce mare îi poate crește foamea
 … poate așa o s-o iubesc de mâine
 pentru că a știut să păstreze acea atmosferă de măreție sublimă
 în simplitate
 poate fi o toană a destinului pe care îmi așez orașul
 poate…
 … poate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu