luna trece cu fața spre mine
mă
vede atârnată de îngrădiri
"este așa bine"
îmi
mângâie pletele
din
patul meu o văd mică
oricât
mă întind să-i simt mirosul
să-i
ating perfecțiunea
minciuna cu pipa atârnata de arșița buzelor
bate
din palme
nu știu
tu
dar
jumătatea lui doi
așa de
mult dorește să alerge cu mâinile întinse
peste
pașii tăi
încât
se rănește mereu de tăișul cuvintelor de vină
cu
pielea sidefie chircită
luna e
tot mai mică
sau așa
o văd eu
mica
mea lume
aude
ce frumos cânți trupuri albe în flăcări
sculptezi zâne
poate
una dintre ele
duce
pe umăr chipul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu