că acest zbor este amăgire
știu
dar
nu-i pot rezista
este
prima dată când ploaia vine îmbrăcată-n alb
până și
gândurile-i sunt albe
privește
clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere
când
prinzi și tu de ea
una
din jumătăți va rămâne să scoată apa din dogoarea nisipului
următoarea este departe
dacă
există
sunt o
Fata Morgana din stânca nădejdii
îți
pieptăn câlții ninși
trupul muribund
tu știi
asta
știi
să tragi de munte să faci loc clipei să dea buzna
poporul tău să fie sceptru la poarta degetelor
să
împarți bilete
alb
pentru aură
nimb
albastru pentru pasul din față
sub
tălpi muguri
totul și
nimicul
tremurul
prind
viață
urcă
urcă
nu mai
sunt trepte
pământul e grăunte
mareea
crește sub pleoape un altfel de râu
… iubite
nu fi
trist
imensitatea dorului
carnea
lui vie
nu știe
să facă diferența
între
cădere
sau
zbor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu